Patericul Egiptean- Despre Avva Antonie

. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu: Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea? Cum ma voi mantui?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezand si impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand: asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.
2. Zisu-ne-a noua Sfantul Antonie in invatatura sa, spre folosul nostru: un an am savarsit, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi descopere locul dreptilor si al pacatosilor.
Iar intr-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicandu-mi: Antonie, scoala si vino!
Si stiind eu pe cine mi se cade sa ascult, am iesit si uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari zburand si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo, mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura. Cititi mai departe aici

IPS. TEOFAN ESTE ALATURI DE PARINTELE EFREM VATOPEDINUL

Preacuvioşiei Sale,
Preacuviosului Părinte EFREM,
Stareţul Sfintei Mănăstiri Vatoped
şi cinstitei sale obşti
Preacuvioase Părinte Stareţ Efrem,
Venerabilă obşte a Sfintei Mănăstiri Vatoped,
Cu puţin timp înainte de Sărbătoarea Naşterii Domnului am aflat despre decizia autorităţilor judiciare elene cu privire la emiterea unui mandat de arestare preventivă a Preacuvioşiei Voastre, părinte duhovnicesc a peste 100 de vieţuitori ai Sfintei Mănăstiri Vatoped.

Am nădăjduit că este vorba despre o eroare judiciară care va fi curând elucidată şi Preacuvioşia Voastră veţi continua nestingherit lucrarea de egumen al mănăstirii. Din păcate, s-a ajuns la întemniţare, închisoarea fiind locul în care Preacuvioşia Voastră aţi petrecut slăvita sărbătoare a Naşterii Domnului şi ziua de Anul Nou.
Această tristă realitate m-a determinat să vă trimit scrisoarea de faţă ca un umil gest de împreună participare la durerea Preacuvioşiei Voastre, a frăţimii Mănăstirii Vatoped şi a numeroase persoane din lumea ortodoxă care şi-au manifestat mâhnirea faţă de nedreptatea şi abuzul la care sunteţi supus.
Prin voia lui Dumnezeu, vă cunosc, Preacuvioase Părinte Efrem, de mulţi ani. Pelerinajele Sfinţiei Voastre în România şi cele câteva zile pe care le-am petrecut în Mănăstirea Vatoped în anul 2010 m-au ajutat să percep în Preacuvioşia Voastră un părinte în adevăratul sens al cuvântului, un mărturisitor curajos, înţelept şi smerit al Bisericii Dreptmăritoare. Cititi mai departe aici

Mobilizare fără precedent: peste 50 de maşini cu ajutoare au ajuns la Valea Screzii

Datorita mediatizarii de care a avut parte situatia copiilor de la Valea Screzii, mai mulţi oameni au dus duminică ajutoare la aşezământul condus de părintele Nicolae Tănase. Cititi mai departe pe RaiOrtodox

VIATA ARHIMANDRITULUI IRINARH ROSETI

ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI - Manastirea Horaita si Muntele Tabor

(1771-1859)

Viata

Acest cuvios arhimandrit, staret, duhovnic si sihastru a fost unul din marii calugari ai monahismului romanesc din secolul XIX.

Cuviosul Irinarh s-a nascut in anul 1771 in orasul Focsani, din vestita familie de dregatori moldoveni, numita Roseti. Parintii sai, Nicolae si Pelaghia, l-au crescut in frica de Dumnezeu si l-au dat sa invete carte romaneasca si elineasca, dupa obiceiul vremii. La varsta de douazeci de ani, parintii voiau sa-l casatoreasca; dar el, pe ascuns, s-a dus la Manastirea Neamt sa se faca monah. Dupa trei ani de ascultare este calugarit si apoi randuit ca ucenic la tipografia manastirii, de curand infiintata. Aici ajunge tipograf iscusit si lucreaza la tiparirea Vietilor Sfintilor.

Dorind sa sporeasca in nevointa calugareasca si sa urmeze parintelui sau duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Varatec, a plecat din Manastirea Neamt si s-a facut sihastru in padurile din jurul Schitului Nechit, tinutul Neamt. Aici petrece in liniste 12 ani de zile, ajungand un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus. In anul 1823 pleaca spre Sfantul Munte, dar este oprit la Bucuresti de prietenul sau, mitropolitul Grigorie, ca sa-i organizeze tipografia. Dupa trei ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, in anul 1826 pleaca la Muntele Athos, unde sta numai doi ani din cauza rascoalelor balcanice.

In anul 1829 se intoarce in Moldova si ajunge pustnic in Muntele Horaita. In anul urmator este facut preot si arhimandrit la Iasi, de mitropolitul Veniamin Costachi. In anul 1831 intemeiaza Manastirea Horaita si devine primul ei staret, pastorind aceasta manastire pana in anul 1843 si formand un sobor de peste 70 de calugari. Apoi, lasand staret pe unul din ucenici, pleaca la Locurile Sfinte cu ierodiaconul Nectarie Banul si se stabilesc pe Muntele Tabor. Acolo petrec impreuna 16 ani de zile in desavarsita sihastrie si dorire de Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni si de la diavoli. In anul 1859 incepe constructia unei mari biserici de piatra pe Tabor, in cinstea Schimbarii Domnului la Fata, dar nu reuseste s-o termine.

La 26 decembrie 1859, cuviosul arhimandrit, staret si duhovnic Irinarh se muta la cele vesnice, regretat de fiii sai duhovnicesti, si este inmormantat in biserica inceputa de el si terminata de ucenicul sau. Dupa cativa ani, osemintele sale au fost stramutate in partea de miazazi, alaturi de ctitoria sa.

Cititi mai departe sus la pagina < VIATA> 

Mănăstirea românească de pe Tabor

Puţini pelerini din ţară, dintre cei care ajung aici, ştiu că mănăstirea ortodoxă de pe Tabor a fost zidită în sec. XIX de doi călugări moldoveni, anume cuviosul arhimandrit Irinarh Roseti şi ucenicul său arhimandritul Nectarie Banul. Cuviosul Irinarh Roseti, mare sihastru şi duhovnic cu viaţă sfântă, s-a nevoit mai întâi în Mănăstirea Neamţ ca tipograf şi schimonah, până în anul 1811. Se retrage ca sihastru timp de doisprezece ani în pădurile din jurul Schitului Nechit, iar după doi ani de nevoinţă în Muntele Athos, se reîntoarce în Moldova unde întemeiază mănăstirea Horaiţa pe care o conduce ca stareţ alţi doisprezece ani. În 1843 pleacă la Mormântul Dom­nului împreună cu ierodiaconul Nectarie Banul şi se nevoieşte timp de cinci ani în Nazaret. De aici se retrage pe Muntele Tabor unde întemeiază un mic schit unde se osteneşte vreme de doisprezece ani, ca cel mai mare sihastru, egumen şi duhovnic ortodox din sec. XIX de pe Tabor. Pentru viaţa sa duhovnicească exemplară, Cuviosul Irinarh era cunoscut în toată Galileea, fiind cinstit ca sfânt încă din viaţă. Biserica ce poartă hramul Schimbării la Faţă a fost ridicată pe ruinele unei vechi biserici din sec.XIII , cei doi monahi români colectând timp de mai mulţi ani , bani şi ajutoare din ţară astfel încât în 1859 biserica era zidită pe jumătate din piatră cioplită şi var. Dar la 26 decembrie în acelaşi an, cuviosul Irinarh îşi dă sufletul în mâinile Domnului lăsând în locul său pe arhimandritul Nectarie Banul. Trei ani mai târziu, biserica avea să fie sfinţită de patriarhul Chiril al Ierusalimului. Aşadar, cel de-al doilea stareţ al mănăstirii româneşti de pe Tabor avea să conducă sfântul aşezământ încă treizeci de ani, săvârşind slujba în limba română şi înzestrând lăcaşul cu multe danii româneşti primite din ţară. Bătrân şi bolnav, în anul 1892, arhimandritul Nectarie Banul, se retrage la Mănăstirea Sf. Sava de lângă Bethleem, unde se nevoiau mai mulţi călugări români. Aşa se face că din lipsă de ucenici, arhimandritul Nectarie a fost nevoit să închine mănăstirea românească de pe Tabor Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim. Pelerinii români care ajung în Israel, urcă pe Tabor pentru a lăsa rugăciunile lor acolo, pe Muntele cel Sfânt. Apoi se opresc şi la mormântul Cuviosului Irinarh pentru a aprinde lumânări de mulţumire.

IRINARH ROSETI

         Viata imbunatatita a Parintelui IRINARH ROSETI - o fila de istorie de la manastirea Horaita si de pe muntele Tabor


Manastirea Horaita din judetul Neamt este situata la 6 km de soseaua Cracaoanilor la capatul pitorestii vai a paraului cu acelasi nume, Horaita, intr-o poiana inclinata, inconjurata de Subcarpatii Stanisoarei la o altitudine de 660 de m. Manastirea a fost fondata in secolul al X-lea. Potrivit traditiei orale, consemnate din generatie in generatie si a pomelnicului ctitoricesc, in anul 974 o familie de negustori greci cu numele Goraetz, stabilita in tinutul Petrodavei, vechea denumire a judetului Neamt, pune bazele a doua manastiri, de o parte si de alta a raului Cracau. Este vorba de manastirea Horaita, denumire derivata de la numele de familie al acestor oameni, si de o alta manastire, de partea cealalta a raului Cracau, manastirea Dumbravele. In decursul timpului, manastirea Horaita a fost distrusa de mai multe ori. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu de acelasi numar de ori a fost refacuta. Monahul Grigorie Stoica ii intampina cu multa bucurie pe pelerinii ajunsi la Horaita si le prezinta multe date interesante din istoria manastirii:


"Prima atestare documentara a manastirii dateaza de la 11 iulie 1428 cand domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, include manastirea noastra in randul celor 52 de biserici de mir si de manastiri pe care le supune jurisdictional manastirii Bistrita, de langa Piatra Neamt, unde domnitorul isi avea resedinta si unde este si necropola domnitorului Alexandru cel Bun. Aceasta biserica a manastirii in care ne aflam este a sasea biserica construita pe aceeasi temelie. A fost o perioada de timp in care viata monahala de aici nu a mai existat, a disparut cu totul, manastirea s-a pustiit. In anul 1812, un calugar renumit, cu numele Irinarh Roseti, provenit dintr-o familie de nobili, din Focsani, reorganizeaza viata monahala. Calugarit la manastirea Neamt, el cere binecuvantarea parintelui staret de acolo si a mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache, sa plece ca sa caute un loc de manastire, cu o suma de bani mostenita de la tatal sau. Cand a ajuns aici in jurul anului 1810, insotit fiind de ucenicul sau, fratele Ioan, a gasit locul pustiit. Pe locul unde odinioara fusese manastirea crescusera copaci. Si s-a rugat Maicii Domnului sa-i descopere un loc pentru ridicarea manastirii. Biograful sau, arhimandritul Nectarie Banu, cel care l-a insotit pe muntele Tabor, spune ca, in timp ce citea Paraclisul Maicii Domnului, o lumina ca un stalp de foc s-a pogorat peste un brad mai mare in mijlocul locului. La inceput parintele Irinarh n-a dat crezare acestui lucru indoindu-se ca nu cumva sa fie inselaciune de la diavol. Si l-a trezit si pe fratele Ioan care atipise sa vada si el acea lumina pogorata peste brad. Iar cand s-au apropiat de brad, lumina s-a ridicat, ramanand acel stalp de foc numai de la varful bradului la cer. Deci portiunea de la radacina bradului pana la varf era lipsita de lumina. Si s-a taiat acel brad si pe locul lui s-a facut Sfanta Masa a bisericii de la 1812, biserica din lemn cu hramul "Pogorarea Duhului Sfant" ridicata de acest parinte Irinarh Roseti. Iar aceasta biserica din zilele noastre care pastreaza locul bisericii de lemn de la 1812 are Sfanta Masa pe acelasi loc unde a fost bradul.

Parintele Irinarh Roseti care a reorganizat viata monahala a adunat in jurul lui cam 70 de vietuitori. A fost staret aici 25 de ani dupa care, simtindu-se ostenit de povara conducerii manastirii, totodata imbolnavindu-se, cere binecuvantare sa se retraga undeva la liniste si el alege Tara Sfanta, Israel, unde pleaca in anul 1837, si dupa o stationare de 5 ani de zile in Nazareth - unde invata limba ebraica - urca pe muntele Tabor unde sihastreste 18 ani. In acest timp incepe sa construiasca din ruine biserica cu hramul "Schimbarea la Fata", unde Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a schimbat la fata. N-a apucat sa vada terminata aceasta biserica deoarece a murit la 20 decembrie 1859, finalizarea lucrarilor lasand-o pe seama biografului sau, ultimul sau ucenic de la Horaita care l-a insotit pe muntele Tabor. Este vorba despre arhimandritul Nectarie Banu, caruia, cu cateva clipe inaintea mortii i-a profetit ca-i va scrie viata. Parintele Nectarie nu mai credea, fiind inaintat in varsta, ca va mai avea timp sa scrie viata parintelui Irinarh. Parintele Irinarh a mai profetit si un alt lucru ca, la sfintirea bisericii de pe Tabor, parintele Nectarie Banu va fi hirotesit arhimandrit. Si aceste lucruri s-au adeverit. Parintele Irinarh, sa stiti, a facut foarte multe minuni pe muntele Tabor incat turcii sau agarenii, in stapanirea carora se afla Tara Sfanta atunci, veneau in numar mare cu toate ca nu erau de credinta ortodoxa, erau musulmani, veneau sa-i ceara ajutorul acestui parinte, mai ales femeile care aveau copilasii bolnavi veneau foarte des ca sa le citaeasca rugaciuni pentru insanatosirea lor. Datorita acestor minuni si a vietii lui imbunatatite noi am facut toate demersurile pentru canonizarea lui. Daca aveti pe-acasa Patericul romanesc, sa cititi acolo, este un fragment din viata parintelui Irinarh Roseti, sa vedeti cate minuni a facut acolo pe muntele Tabor, ce viata a dus el in tara, pentru ca a sihastrit prin mai multe paduri, a fost 12 ani pustnic in padurile de langa manastirea Nechit. Si avea si darul rugaciunii inimii si mai multe daruri primite de la Dumnezeu. Viata Sfantului Irinarh a fost scrisa de parintele Nectarie Banu si a fost trimisa spre tiparire in anul 1898. A trimis aceasta scriere in tara, la tipografia Institutului Biblic din Bucuresti pentru a fi tiparita, rugand pe mitropolitul de atunci al Moldovei sa faca mai multe exemplare dintre care unul sa fie trimis la Horaita, unul sa ramana la Mitropolia de la Iasi, unul sa fie trimis surorii parintelui Irinarh care era stareta la o manastire. Aceasta scriere pe care eu am luat-o de la Biblioteca Ecumenica "Dumitru Staniloaie" din Iasi am xeroxat-o si am dat-o cuiva la Iasi pentru a diortosi textul fiindca era scriere veche si urmeaza ca dupa diortosire s-o ducem, s-o depunem la centrul eparhial pentru analizare. Probabil va trebui sa ne mai interesam sa gasim si alte documente despre parintele Irinarh. Pentru asta ar trebui sa mergem la Tabor, ar trebui sa mergem la manastirea Sfantul Sava din Bethleem unde a murit Nectarie Banu pentru ca acesta, dupa ce a terminat biserica de pe Tabor, s-a retras la manastirea Sfantul Sava. Cu toate ca in cartea sa sunt amanunte foarte clare despre viata imbunatatita a parintelui Irinarh, s-ar putea sa nu fie de ajuns si sa fie nevoie sa mai cautam documente. Nadajduim in ajutorul lui Dumnezeu si in rugaciunile Sfantului ca in viitor se va face si aceasta canonizare. Insa trebuie sa depunem ceva efort pentru ca sa se realizeze." a mai spus monahul Grigorie Stoica de la manastirea Horaita.

Revenind la istoria manastirii Horaita, dupa plecarea parintelui Irinarh in anul 1837 pe muntele Tabor ramane in locul sau fratele Ioan, cel care-l insotise de la manastirea Neamt si care asistase la revelatia dumnezeiasca prin care Maica Domnului si Dumnezeu redescoperisera locul pentru ridicarea manastirii. Acest frate Ioan este hirotonit preot si hirotesit arhimandrit cu numele Ermoghen. El incepe in anul 1848 ridicarea actualei biserici, cea de-a sasea biserica a manastirii, constructie pe care o termina 19 ani mai tarziu, in anul 1867. Biserica a fost sfintita la data de 20 octombrie 1867. Cu ajutorul credinciosilor care au contribuit cu donatii, cu ajutorul domnitorilor din vremea aceea, e vorba de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei si de primul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, precum si prin contributia substantiala a mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, s-a reusit asadar sa se ridice aceasta biserica in decursul a 19 ani de zile. Biserica manastirii Horaita are o arhitectura unica, o catapeteasma unicat. Manastirea dar si schitul Horaicioara situat in aceeasi zona pitoreasca atrag numerosi pelerini care cauta liniste si tamaduire sufleteasca si trupeasca. Vom reveni in curand in acest loc incarcat de spiritualitate.